duminică, 30 octombrie 2011

Marionete


Aspir emoţiile unui Univers creat din marionete. Una dintre ele, iese din rândul mulţimii şi îndrăzneşte să creadă că are inimă. Minte patetic despre sentimente şi are curajul să-l judece pe Dumnezeu pentru că ele există. Salută copacul vieţii, invrăjbit şi el de soarta propriei scoarţe, ignoră trecutul şi incepe să împletească ciorapi de lână pentru degetele degerate.

Adorm frumoasa şi trezesc bestia. Nu mai vreau priviri frumoase şi nici complimente gratuite. Acestea sunt pentru vii ce nu mai ies la suprafaţa lumii. Alerg spre podul casei pentru a găsi funia cu care altădată mi-am spânzurat dorinţele. Nu o mai găsesc, dar probabil dacă aş realiza că îngerii sunt tot oameni, aş mai îndrăzni să cred că e la locul ei.

Frumoasa adormită are un pat creat din relaţii bestiale. Narează în somnul veşnic poveştile despre amatori şi tresare episodic atunci când îşi aminteşte iubirea. Doar sărutul prinţului cu cizme de cauciuc o mai poate salva, dar şi cizmele trebuie să aparţină unei case de modă, altfel mor muştele adormite de vinul perimat de struguri.

Nici balaurii nu mai cred în săbii, ştiu şi ei că se găsesc armuri „made in china” la orice tarabă din ţară. Pentru că prinţul întârzie din cauza cailor putere, iar fâneaţa ce trebuie administrată nu mai corespunde standardelor europene, îmi permit să mai dau o pagină de carte. Partea interesantă intervine atunci când nu se mai continuă cu nimic.

Preludiul scade ..... aşadar, trebuie să improvizez? Cum terminăm povestea?



25 de comentarii:

  1. Probabil ar trebui improvizat, dar continuarea poveștii ar putea deveni destul de monotonă. Ce ar fi dacă s-ar opri acolo, iar pagina pe care ai dat-o să fi ars până la cenușă? Gata, nu tu continuare.

    P.S. superbă melodia

    RăspundețiȘtergere
  2. Lamaitza, draga mea,

    Da, de asta am oprit. Improvizatia mea a cazut si nu mai am fir epic. E monoton sa traiesti de fiecare data aceleasi povesti, nu? Poate ca ar trebui sa schimbam mai devreme ceva, sau?

    P.S: Ma bucur ca iti place :)

    RăspundețiȘtergere
  3. o melodie foarte frumoasa...si un blog in aceeasi maniera....felicitari

    RăspundețiȘtergere
  4. Roscata din vis,

    Ma inclin si ma bucur de pasii pe care ii lasi ... Imbratisari dragi..

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. De schimbat, poate ar fi fost bine, dar când faptul e consumat nu mai poți schimba nimic, lași totul așa cum este și treci cu vederea. Da, e monoton să trăiești aceleași povești, cu toate că, vorba aia, sunt nemuritoare, dar odată cu avansarea tehnologiei, odată cu mentalitatea maturizată mult prea devreme, poveștile astea capătă o nuanță gri, de aceea, ele trebuiesc schimbate (părerea mea).

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule Manoliu,
    Va imbratisez cu drag si ma bucur ca va face placere sa scultati curajul unei voci atat de frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lamaitza,

    Ingadue-mi sa te intreb :) cand stii ca este prea tarziu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Lamaitza,
    Si acest sens este stabilit dupa ce? Cand simti ca nu mai exista sens? Ne evaluam propriile trairi, pana unde?

    RăspundețiȘtergere
  10. Deseori, mă rog, eu spun din propria-mi experiență, nu vreau să se creadă că filozofesc pe aici, dar sensul începe să piară odată ce nu mai vezi rostul, când stai și te gândești, oare mai are rost să mă chinui, să mă strufoc cu ceva anume?

    RăspundețiȘtergere
  11. Lamaitza,

    Dulce-amar graieste fiinta ta ... ufff, greu :)

    RăspundețiȘtergere
  12. marioneta va intalni balaurul, balaurul va fura printesa, printesa va fi salvata de print, si pe toti ii vei regasi in mansarda aia. acolo unde ai lasat funia. renascuti din cenusa viselor ce le-ai spanzurat.
    sfarsitul e mereu acelasi. dar felul in care se ajunge acolo poti invata sa nu fie monoton. asta as numi eu viata. atunci cand nu mai cred in basme, dar in fata la mall, un print descult si dezarmat imi cere un foc.:)

    RăspundețiȘtergere
  13. :) frumos jimmi .... imi place :)
    imbratisez ideea

    RăspundețiȘtergere
  14. Povestea se termina intr-un cap. Un cap de pod. In pod se leagana in funie toate stereotipurile livresti, in timp ce printul si-a luat picioarele la spinare si si-a dat demisia din functie. Printesa se indragosteste de balaur - zmeu, pentru ca e mai puternic si reuseste de fiecare data sa nimereasca in poarta cu buzduganul. Balaurul e de fapt singurul personaj pozitiv din toata istoria.

    RăspundețiȘtergere
  15. Arhetipal,

    iesit din tipar, as spune ... :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Superba melodie ..Arhetipal ' Bine zici ' .
    Sublima dragostea ...!

    Benny ( nu mi gas parola)

    RăspundețiȘtergere
  17. Benny,

    Nu e nimic daca nu iti gasesti parola. Important este ca suntem aici :) Imbratisari dragi

    RăspundețiȘtergere
  18. acum am terminat si eu o scurta postare, si m-am gandit sa vad ce ai mai postat nou, iar postarea asta se potriveste de minune cu melodia din postarea mea. Perminte-mi sa-ti las link-ul, sper sa-ti placa. :)

    http://www.youtube.com/watch?v=cU5dYGPynqE&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  19. Rocs,

    Din pacate sunt mereu pe drumuri si nu mai apuc sa scriu foaret mult, dar ma bucura faptul ca primesc asa un cadou frumos :)
    Savurez. Iti multumesc :)

    Imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  20. Tasha,

    Doamne ajuta. Iti multumesc pentru curaj si pentru ca existi, pentru cat de frumoasa esti si pentru cat de minunata esti. Te imbratisez cu mult drag. La multi aniiiiiii!!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. La timpuri noi,oameni noi..cam asta e povestea, nu?
    Te imbratisez si eu cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, draga mea. Noi oricum ramanem in timpul nostru :) Te imbratisez

      Ștergere