marți, 29 martie 2011

Cine ară sufletele?




Mi-e foame de un răsărit în mare. Ţintesc destul de bine de la etajul zece, dar nu am destulă muniţie pentru toate legăturile bolnăvicioase. Mă grăbesc totuşi să înec paraşuta uneia dintre acele femei ce zace în mine, dar nu ştiu să o aleg.

Una din ele este femeia banală, office şi limitată de încrâncenările zilnice. Vine la program, bea cafeaua cu lapte şi mult zahăr, întocmeşte acte şi îşi poartă ţinuta cu statură. Pleacă la ora fixă spre cealaltă femeie, care odată dezbrăcată de hainele primeia, se aruncă în hainele celei de-a doua. O femeie cu machiaj de seara, cu tocuri înalte, ce târâie stativul de partituri pentru a trezi la viaţă alte suflete. Îşi termină împlinită numărul şi pleacă spre a treia femeie care, prinsă între amorurile zilnice, zboară prin neîmpliniri. Cutreieră prin mulţimile supuse de cerul plin de îngeri fără numere de concurs pe spate.

A patra femeie se opreşte în faţa şifonierului, alege cu grijă costumul pentru întâlnirea politică şi pleacă la dezbatere. E o lume a bărbaţilor din care scăparea nu se cerne cu sita. Aici ea nu are sentimente.

A cincea femeie străbate cuvinte pentru vise. Aleargă satisfăcută prin stările date de astenii şi nimereşte schizofreniile oamenilor cu suflete peticite. Compune, scrie poveşti în parcuri neînverzite, în speranţa unei zile în care, în vitrina librăriei, i se va vedea cartea despre suflete.

A şasea femeie e amatoare de scene şi scenarii din care îşi trage replica până la epuizare. Merge în mâini pentru un culoar plin de regizori, dar nu trăieşte mereu senzaţiile împlinirii pentru că pantalonii acoperă culisele și cortineta cade mult prea repede peste avanscenă.

Care număr să păstrez din toate acestea?

E dimineaţă în altă viaţă şi o iau de la capăt.

luni, 21 martie 2011

Zece întrebări pentru destin, cu Ionuţ Ungureanu.



Aşa cum promiteam, vorbim astăzi cu Ionuţ Ungureanu, solistul trupei „Provincialii”, despre un loc pe scaunul destinului. Ce loc ocupa el? Vom vedea.

A.J : Iţi mulţumesc pentru că ai acceptat să vorbeşti despre tine, aici. Acesta nu este tocmai un interviu obişnuit. De ce spun asta? Pentru că am ales ca întrebarile pe care ţi le voi adresa astăzi, să vină de la oamenii care te iubesc şi care văd artistul dincolo de imaginea scenei.

Aşadar, urmează „Zece întrebări pentru destin”


A.J : Dacă interviul se găseşte sub titlul Zece întrebări pentru destin”, te voi întreba, evident, dacă tu crezi în destin?

Ionuţ Ungureanu: Cred în destin atât timp cât conduita morală, sufletească, nu lipsesc! Fiecare are destinul lui, însă depinde tare mult de cum vrei tu sa fie, de asta spun că e musai să existe valori!


A.J : Cum este să îmbraci haina „Ionuţ Ungureanu” ?

Ionuţ Ungureanu: Încă e uşor, uneori se exagerează pentru că, din păcate, toţi vor extraordinarul din orice sau oricând şi, din păcate, valoarea este dată la spate în favoarea prostiei, prostului gust, etc!


A.J : Ai avut vreodată senzaţia că ai ajuns la apogeul carierei tale? Că de la acest punct nu mai există culoar pentru realizări?

Ionuţ Ungureanu: Nu, încă descopăr proiecte pe care, uşor, uşor le realizez iar odată realizate, deschid alte proiecte.


A.J : Cum arată fericirea lui Ionuţ Ungureanu? Este el mulţumit de ceea ce i-a oferit viaţa?

Ionuţ Ungureanu: Fericirea ar trebui să vină din lucruri mărunte şi cred că o caut încă, mă uit acasă la fetiţa mea, Sophia ,la mama ei, la tot ceea ce am realizat muzical şi cred că fericirea am găsit-o, e aici!


A.J : Care este ultimul compromis pe care l-ai facut?

Ionuţ Ungureanu: Încă mai stau de vorbă cu nebunii sau neavenitii!!


A.J : Dacă cineva ţi-ar oferi o sumă mare de bani pentru a scrie o carte despre ceea ce vrei tu, ai face-o? Ce nume i-ai pune cărţii?

Ionuţ Ungureanu: Nu cred ca aş face aşa ceva!

Prefer să citesc ceva ce-mi place, nu ce se poartă.


A.J : Contează ce cred oamenii despre tine?

Ionuţ Ungureanu: Contează, însă important e să nu faci niciun efort să le placi oamenilor, să fii tu însuţi. Dacă te prefaci, mai devreme sau mai tarziu se va vedea.


A.J : Felicitări pentru titlul de tată. Rămâi la titlu sau aprofundezi starea? După venirea Sophiei pe lume, ai acum viata pe care ti-o doresti?

Ionuţ Ungureanu: E minunat să fii parinte, zi de zi descopăr lucruri noi alaturi de Sophia şi mă străduiesc să fiu cu ea cât mai mult.


A.J : Cum ţi-ai caracteriza viaţa, daca ar trebui să o descrii dupa pantofi? Cum arată ea încalţată, raportat la fericire si la gradele din inima ta.

Ionuţ Ungureanu: Viaţa mea e ca o ciocată din piele fină, ştiu că sună ciudat, însă de multe ori nu pot fi un pantof elegant, trebuie să mă lupt cu nebunii, cei pomeniţi mai sus şi de asta sunt o ciocata, dar una fină.


A.J : Şi ca ultimă întrebare. Acum, că destinul ţi-a răspuns de multe ori şi în multe moduri, ce l-ai întreba tu pe el?

Ionuţ Ungureanu: Cât timp mai e până când voi cânta cu Stevie Wonder?



A.J : În urmă cu câteva zile anunţam că voi avea acestă discuţie cu tine şi am rugat fanii tăi şi oamenii care te apreciază, să ne trimita întrebările, curiozitatile pe care le au, pe adresa mea de mail. Din cele care au venit, am incercat să sintetizez şi să adun totul în doar trei întrebari.


Ce simte un „provincial”, de unde vă luaţi inspiraţia pentru a compune?

Ionuţ Ungureanu: Un provincial e posibil să simtă mai multe lucruri decat simt alţii, trecând peste ironie, dacă este -- a fi provincial presupune mult mai multe lucruri decât ai fi tentat să observi la prima vedere, dar este altă discuţie asta, alta data detaliem!
Insiraţia vine din lucruri pe care le traim zi de zi , din vise, idealuri…


Ce ne poţi spune despre noile proiecte ale Provincialilor? Ştiu că aţi muncit foarte mult şi pregătiţi un nou album. Care este numele albumului, când va apărea şi ce cuprinde?

Ionuţ Ungureanu: Mâine luăm masterul din studio şi, este adevărat, muncim de aproape doi ani la albumul ăsta care încă nu are titlu, dar va apărea în luna aprilie şi va conţine muzică de cea mai bună calitate, imprimată într-o altă manieră decât se poartă acum pentru că au lucrat mai bine de 100 de muzicieni la realizarea materialului şi cred ca va fi cel mai bun material de până acum al Provincialilor.


Ce le transmiţi cititorilor acestui blog?

Ionuţ Ungureanu : Le transmit toate gândurile mele frumoase şi să asculte discul cel nou, e o parte din viaţa şi sufletul nostru!



miercuri, 16 martie 2011

Zece întrebări pentru destin. Interviurile oamenilor cu părere.

M-am decis să încep seria interviurilor cu oamenii dragi mie. Oameni carora le pasă de ceea ce li se întâmplă.

Primul interviu din această luna îi va aparţine lui Ionuţ Ungureanu, solistul trupei Provincialii”. Dacă există întrebări pe care vreţi să i le adresaţi, va rog să mi le transmiteţi pe adresa : amuletajaponeza@yahoo.com sau să le lăsaţi ca şi comment.




luni, 7 martie 2011

Sârma de cuvinte dintre noi




În fiecare dimineaţă în geamul biroului meu, un porumbel îşi zdrobeşte zborul. După două săptămâni de rătăciri acute în celulele avide ale pergamentelor tratate de molii, mă întorc la scris.

Poate că nu am ştiut niciodată să fiu TU. Am stat mereu liniştită, chiar şi atunci când nu te aveam aproape. Legământul asfixiat în inimile noastre a controlat destinul împletit de copacii singuratici.

Povestea de astăzi, spusă printre genele adormite cu candoare, adună nemijlocit recuperări de suflet.

Avem anotimpurile de partea noastră, dar ştim să tratăm obişnuinţa unui cuvânt leal? Ne-am împletit o sârmă de panseluţe pentru a nu ne pierde, dar la fiecare pas moare câte una. Nu vreau să ne schimbe gândurile altor minţi. Suntem fiinţe caste şi soarele ne ţine de mână.

Rămâi lângă mine pe cărarea de panseluţe. Încalţă-te în suflet şi aruncâ-ţi espadrilele de cuvinte în şelful gâtuit de ploaie. Rămâi lângă mine, femeie de luptă.

Dacă ai un patent adu-l cu tine să tăiem sârma de cuvinte dintre noi, Dodo!


Foto: www.1x.com