luni, 4 aprilie 2011

Vise din cenuşă




Aduc imaginii acestui pat, mangaieri pe trup. Ne-am trezit amandoi destul de devreme. În noapte târziu mi-ai luat părul în mâini, l-ai mirosit si mi-ai spus "Te iubesc, draga mea!"

Credeai că dorm, dar eu eram acolo în fiecare şoaptă.

Îmi spui dimineaţa că sunt frumoasă. Mi-e teamă să mă vezi aşa. Nu îmi dai nici ocea mai mică şansă să mă alegi din perne, în fiecare dimineaţă. Mă laşi doar sa fiu frumoasă, dar nu am nevoie de asta. Frumuseţea nu a fost niciodată un avantaj pentru mine. Nu vreau sa fiu puternica şi să trec prin bărbaţi de viaţă pentru un scop. Vreau sa fiu iubită şi înţeleasă, să tânjesc dupa mirosul tau şi să fac aceeaşi paşi ca tine. Nu vreau sa sfârşesc ca o femeie frumoasă şi puternica. Nu vreau să fiu regina unui imperiu clădit de bărbaţi neîmpliniţi, de femei marionetă şi de copii înarmaţi cu ouă de ciocolată din care surpriza moare la montare.

De trei zile visez sfârşitul unei lumi. S-a terminat ceva si eu incă mai sper. Aş fuma o ţigară, dar nici tutunul nu mai e la fel. Îmi scurg viaţa prin sita chiuvetei. Se infundă fără să ajungă la capătul ţevii. Astăzi plâng în papucii bunicii pentru ca mi-e teamă să zâmbesc în ai mei.

Am cumpărat sodă caustică. O s-o torn peste ţevile ruginite.