sâmbătă, 21 mai 2011

Beau apă de la robinet cu Nietzsche şi Manet


Învăţ să plâng, că de râs am uitat de multă vreme. Mătur cioburile geamului de la balcon, dar nu pentru ca s-a spart, vreau doar să le număr cu gandul şi să fac mişcare. Nu mai am bani să ies din casă şi astfel sunt forţată să rămân să respir din balcon. Eee, dar ce ar spune vecinii? „Uite ce fată harnică, astazi a măturat de 5 ori balconul”. Sunt bugetară şi nu îmi permit decât să îmi plătesc chiria din salariul lui Boc. Sunt tânără, dar toruşi atât de bătrână.

M-am apucat să studiez plânsul. Poate până la urmă ţine de foame. Acum câteva săptămâni, eram în metrou şi mi-a sunat telefonul. Un număr pe care nu îl cunoşteam, dar totuşi am raspuns. Nu obişnuiesc să răspund la numere pe care nu le cunosc, dar acum am apasat inconştientă pe butonul ăla verde.

O domnişoară draguţă mă roagă să îî acord 5 minute pentru câteva intrebări. Evident ca acele 5 minute s-au transformat in 15, pentru că a mai şi căzut semnalul la telefon între staţii. În fine, revin la convorbire.

“Ea : Apa minerală îmbuteliată, cosnumaţi?

Eu : Nu

Ea : Apa plată îmbuteliată, consumaţi?

Eu : Nu

Ea : Sucuri naturale, cosnumaţi?

Eu : Nu

Ea : Sucuri cu acid, consumaţi?

Eu : Nu

Ea : Bomboane fondante, consumaţi?

Eu :Mă rog. Nu

Ea : Alte sucuri, de altă natură, consumaţi?

Eu : Nu. Beau apă de la robinet.

Ea : Aaaa. Am înţeles, spune ea. Şi o pufneşte puţin râsul, probabil credea că fac mişto de ea. Alcol, consumaţi? Mai précis bere.

Eu : Nu

Ea : Carne, consumaţi?

Eu : Nu”

Mă rog şi alte câteva întrebări care nu duceau la nimic, decat la acelaşi răspuns. Şi la un moment dat, mă întreabă dacă folosesc detergent la spalat de haine. “Eu : Da; Ea: În sfârşit, aud un Da!” Mă rog, se termina conversaţia şi îmi multumeşte frumos pentru timpul pe care i l-am acordat şi inchid telefonul. Nu am înţeles nimic. Probabil că facea vreun sondaj la detergenţi.

Mă întreb, totuşi, dacă domnişoara îşi lua banii de pe sondajele pe care le făcea, pentru că binenteles că nu eram prima sondată, în funcţie de răspunsurile negative sau positive pe care le primea. Curiozitatea mea nu a fost lămurită nici azi.

Mă întorc la masa mea. Acestă masă formată din plans şi apa de la robinet. Mai primesc din cănd în când câte o ciocolată de la prieteni şi atunci e sărbatoare. Acum mănânc Bucuria. Mi le-a adus Katia, din Chişinău. Maine e sărbătoare, dar eu sărbătoresc de azi ca doar am bomboane.



Nietzsche spunea ca “Pământul are o piele; iar această piele are boli. De exemplu, una dintre aceste boli se numeşte om.”

Romania are o boală… şi boala o are pe Romania.


Compozitia tabloului - Bar la Folies-Bergere (MANET)

sursa: Mari pictori, Nr.5

miercuri, 18 mai 2011

Debut fără cortină















Se împlineste un an de când am debutat pe scena Teatrului Nottara. În ziua de 20 mai 2010 trezeam emoţiile unei săli pline. Poate pentru unii nu înseamnă nimic, dar pentru cei 13 înseamnă mult. Aşadar, dragii mei, permiteţi-mi să mă înclin astăzi în faţa voastra.

Mai multe despre acestea : http://www.13norocosiavon.ro/


Multumiri : Beatrice RANCEA

Doru RANCEA

Lia BUGNAR

Andra CLITAN

Maria OBRETIN

AVON ROMANIA

STARCOM MEDIAVEST GROUP

NOTICE

miercuri, 11 mai 2011

Suflet – Marcă înregistrată


Mă scutur de spinii unui arici cu marcă îngregistrată. Mă întrebi dacă sunt fericită. Nu îţi răspund, dar nu pentru ca nu ştiu răspunsul. Păşesc inuman printre cuvintele ce le-ai desărcat din carţile cu Platon, dar nu pentru că m-ar durea inumanul pumnului cu care imi striveşti credinţa, ci pentru faptul că mi-ai strivit umbra după care mă ascundeam. M-ai strivit cu propriile mele fericiri. Cât de des se împarte lumea în livezi?

Am hotărât să îmi spăl rugina de pe pleope, departe de ţărmul cărţilor cu careul de popi. Aici, nu mai am în ce să mă încred. Ne aşezăm la o coadă pentru un nume, vrem scandaluri şi nu mai recunoaştem gustul de bună calitate. Mă las devorată de mizerii, pentru că nu mai am loc de plăceri înecate.

Mă întrebaţi de ce am chipul trist. Ce zambet larg nu vedeti?

Plec să închiriez conştiinţă pentru guvernanţi şi să înfiinţez un spital de reciclat suflete pătate de monarhiile cu sânge putred. Îmi voi spala urmele cu detergentul celor 99 de pete... Poate aşa le voi spăla pe toate.


Foto : www.1X.com

luni, 2 mai 2011

Drumul spre casă




E trist şi poluă,

E ud şi e rouă;

Afară copacii se sting

De chipul de lut a unui copil

Şi spune că-l doare privirea;

Ce lin se scurge oglinda

Din trenul cu care mereu se-ntoarce,

În drumul spre casă.



Foto: Taylor James