Succint și neîntrebat mă
abordezi ca și cum ai avea vreun drept asupra mea. Nimicul pe care îl controlez
din stomac nu mai lasă stări efuzive. Refuz să mă mai nasc încă o data sub forma
umană și asta se datorează răstimpului scurs din cânepa fumului zburat de pasarile migratoare. Nopțile albe
ale primei iubiri fuzionează cu maturitatea si eu mă compun pe capitole.
Nu știu cui aparține panica
din sânul rândunicii, dar colorează vâna neputinței migratoare si cade în
diapauză, iar eu zac în hamacul iernii așteptând curajul de a fi nedreaptă cu
formele buzelor tale. Toracicul se umflă și trupul meu rânced de dorință, râvnește
la tine. Mă svârcolesc să îmi recapăt respirul nobleț după atâta insomnie. Sorb
ultima oră înaintea dimineții și să mă impac cu fatumul himerei.