Ce m-aş face dacă aş rămâne goală într-un câmp fără flori? Ce m-aş face dacă nu aş mai avea vise pentru care să lupt?
Am fost intrebată de multe ori dacă sunt fericită. Departe de tot ce altădată era suficient...DA! Sunt fericită!
Îmbrac rochia de mireasă a vieţii împreună cu chipurile oamenilor ce au ales să-mi fie aproape. Când ora se face două dimineaţă şi luna îmi creionează drumul spre visare, sunt fericită!
Încă mai am curaj să lupt. Dacă nu v-aş simţi mâinile pe umeri, dacă nu mi-aţi sprijini capul deasupra chiuvetei atunci când sângele tinde să nu se mai oprească, dacă nu m-aţi ajuta să-mi aleg ţinutele pentru serile de muzică nebună, dacă nu aţi fi voi...poate că rochia de mireasă a vieţii mele ar fi fadă.
Mulţumesc că-i daţi culoare!