Concluzionând asupra
cocotelor misterioase, la un pahar de limonadă palidă cu mine, am ridicat
ştacheta pentru a închina sporovăiala. Nu am mai scris de ceva timp, dar lipsa
de sensibilitate a femeilor ce nu-şi încap în piele si a barbaţilor ce caută
alinări multiple mă determina, culmea. Sunt un om sensibil, ce sa fac? Am uitat
să ne fericim cu gesturi, dar mai grav este că am uitat să ne fericim si cu
acele simple cuvinte. Eu recunosc, sunt dependentă de dragoste. Dacă ar fi să
mă laşi să putrezesc de foame aş trăi câţiva ani, dar dacă nu mi-ai mai oferi
dragoste m-aş descompune, m-as usca şi ai număra norii ce îmi adună braţele în
cădere. Ne alinăm rănile cu jocuri pentru copii, le furam visele oamenilor
dragi şi le îmbracăm în putreziciuni. Of, câtă cruzime se ascunde în picioarele
tatuate cu mesaje de dragoste ale păsărilor fără pene.
Urmează
scurtmetrajul! Am zis!