Nu vreau să cresc mare. Oamenii mari au probleme şi sunt urâţi. Muncesc mult şi uită de ziua mea de naştere. Nu mai sunt copil, dar îmi place să îmi vad viaţa într-un vis frumos. Să râd, să zbor, să pot ţipa fără lacrimi şi să alerg desculţă pe zâmbetul vieţii.
Nu vreau liste de cadouri şi nici prăjituri scumpe învelite cu foiţe de aur. Vreau un coşciug plin de flori şi să fiu înecată în nuferi albaştri. Nu vreau maşini, case sau inele cu diamant. Nu vreau saltele cu apă şi nici feţi frumoşi împănaţi.
Ce minte stafidită coace bărci ce se topesc?
Bolnavicioasa mea maturitae de femeie spâmzurată moşteneşte vulturi desculţi, dar sunt fericită în colţul meu nebun.
Mă întorc la castelul cu pitici şi pândesc luna să o sărbătoresc. Nu vreau să vină mâine.