joi, 21 iulie 2011

Online din camera de gardă a preşedintelui


Strănut cuvinte mici în ciorapii unei femei abandonate de viitor. Am vise, dar nu pentru mult timp. Atârn în crengi şi mă rog la Dumnezeu să îmi dea putere să mai rămân un an în viaţă. Citesc romane în cuprinsul cărora oamenii sunt fericiţi.

Care este biletul tânărului fără viitor în ţara nimănui?

Atâtea plânsete pentru nimic. Nici câinii de pe stadă nu mai latră. Nici luna nu mai devinde plină de la atâtea minţi bolnave. Ne considerăm integrii, dar murim de foame cu banii în buzunare. Şi totuşi, mai rămâne speranţa iubirii de oameni. În colţul lumii în care mă aflu, atârnată de lanţul dopului de la chiuveta plină de calcar, îmi spal rinichiul pentru a-l putea vinde.

Ajung să trăeiesc în funcţie de listele de aşteptare. Astăzi nu am mâncat nimic, dar cu banii pe care o să-i iau din organul vândut o să mai trăiesc câteva luni.

Acum am motive să zâmbesc. Pot să îi cumpăr mamei o maşină de spălat nouă, pentru că cea veche s-a stricat. Pot să îl ţin pe tata acasă lângâ mama şi să nu mai fie nevoit să muncească. Şi mai pot să torn fundaţia unei case pentru sora mea.

După toate acestea mă mai aşez o dată la coadă şi mă trec din nou pe lista de aşteptare. Acum, nu mai am dreptul decât să îmi vând un singur organ. Ştiu ce am de făcut, dar pe acesta îl ofer pe gratis doar preşedintelui de ţară.


Photo : http://hgy.tumblr.com/page/4

9 comentarii:

  1. Cât de frumos este scris, nici nu pot să descriu în cuvinte ce stare psihică minunată, dar deceptivă mi-a provocat. Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lamaitza,

    Te imbratisez cu mare drag si iti multumesc.
    Am obosit sa traiesc intr-o meschinatate data prin lege. Nu e mult. E doar un manifest.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt in asentimentul tau, am simtit vibratia fiecarui cuvant si ma regasesc in trairile exprimate de tine. In ciuda tuturor deceptiilor, raman cu speranta unei vieti decente si cu un buchet de vise pe care il pastrez cu grija in mintea mea ...
    Ce as mai avea fara speranta? Ce am mai avea cu totii?

    Te imbratisez cu drag,

    Oana

    RăspundețiȘtergere
  4. crezi ca merita ?
    daca pierdem si speranta , am trait degeaba ...
    cu drag

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonimului cu numne :).... iti multumesc din suflet :)

    Oana,

    Probabil ca am mai avea un vis, dar gol. Probabil ca am devenic cu totul masini. Te imbratisez si eu cu mare drag, Oana.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sctiel,

    Daca merita sa-mi dau inima? Da, ar merita. Oricum in inima presedintilor de tara ne zbatem fara sens, dar in modul asta poate inventam praful de trezire la realitate :)
    Daca nu... ramanem morti in propriul corp.

    Imbratisari dragi.

    RăspundețiȘtergere
  7. tulburator. ai un stil de a scrie despre realitate absolut tulburator..

    RăspundețiȘtergere
  8. Jimmy,

    Nici apa de ploaie nu mai este gratis. Este revoltator de rece vara ... multumesc. Imbratisari dragi.

    RăspundețiȘtergere