Cine ară sufletele?

Mi-e foame de un răsărit în mare. Ţintesc destul de bine de la etajul zece, dar nu am destulă muniţie pentru toate legăturile bolnăvicioase. Mă grăbesc totuşi să înec paraşuta uneia dintre acele femei ce zace în mine, dar nu ştiu să o aleg.

Una din ele este femeia banală, office şi limitată de încrâncenările zilnice. Vine la program, bea cafeaua cu lapte şi mult zahăr, întocmeşte acte şi îşi poartă ţinuta cu statură. Pleacă la ora fixă spre cealaltă femeie, care odată dezbrăcată de hainele primeia, se aruncă în hainele celei de-a doua. O femeie cu machiaj de seara, cu tocuri înalte, ce târâie stativul de partituri pentru a trezi la viaţă alte suflete. Îşi termină împlinită numărul şi pleacă spre a treia femeie care, prinsă între amorurile zilnice, zboară prin neîmpliniri. Cutreieră prin mulţimile supuse de cerul plin de îngeri fără numere de concurs pe spate.

A patra femeie se opreşte în faţa şifonierului, alege cu grijă costumul pentru întâlnirea politică şi pleacă la dezbatere. E o lume a bărbaţilor din care scăparea nu se cerne cu sita. Aici ea nu are sentimente.

A cincea femeie străbate cuvinte pentru vise. Aleargă satisfăcută prin stările date de astenii şi nimereşte schizofreniile oamenilor cu suflete peticite. Compune, scrie poveşti în parcuri neînverzite, în speranţa unei zile în care, în vitrina librăriei, i se va vedea cartea despre suflete.

A şasea femeie e amatoare de scene şi scenarii din care îşi trage replica până la epuizare. Merge în mâini pentru un culoar plin de regizori, dar nu trăieşte mereu senzaţiile împlinirii pentru că pantalonii acoperă culisele și cortineta cade mult prea repede peste avanscenă.

Care număr să păstrez din toate acestea?

E dimineaţă în altă viaţă şi o iau de la capăt.