Cuvinte în cadou

Răsfoind printre rafturile prăfuite ale ramilor bibliotecii electronice, într-un moment de pierderi sufletşti, am regăsit cuvintele unui copil sincer. Nu ne-a legat nimic, decât cuvantul şi plăcerea de a-l împărţi. Poate că este uşor să crezi că poate fi iubire, dar nu este. Poate că este greu să înţelegi că oamenii se pot iubi doar pentru fiinţe, dar există.

A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit în ultimii ani. A fost sinceritatea întortocheată a plăcerilor ce se închină în faţa unui om curat. Multumesc, C.

“Scriu pentru a reveni la esențialul uman prezent în orice suflet, pentru a da naștere la ceva, pentru a mă spovedi în faţa mea şi a-mi recunoaște neputinţa de a păstra seninătatea gândurilor de mult trecute. Scriu pentru tine şi pentru mine cu bucuria inocenţei, a virtuții şi a încrederii într-un alt suflet deschis.

Admir norii şi ploaia pe care o poarta…Să toarne peste noi şi să ridicăm privirea pentru a ne clăti ochii şi mintea. Picături de cuțit şi de mătase să ne învelească chipul. Ascult tunetul şi îl primesc înăuntru pentru a-l înţelege. Disec fulgerul să descopăr miezul căldurii şi a culorii. Esenţa îmi va da avântul de a trece prin ei până la capătul cerului, sub soare şi liniște. Îl simţi dar nu te poți uită la el, căci fericirea nu are formă. Nu îl vezi dar îl cauți cu mâinile tremurătoare, îl atingi ușor şi o lacrimă ţi se scurge de sub pleoapă. Te mângâie înapoi şi îți soarbe lacrima. Ești liber.

Nu știu ce ar trebui să scriu. Hârtia a fost sufletul, dar condeiul a fost mut. Încerc. Ascult melodia şi îmi place. Vibrează ceva străin în mine, dar mă încălzește. Pupila minții se dilată şi vede prin ziduri de nimic. Vede cerul, vede aripa, vede norii. Mă uit de sus şi zăresc cuvântul ce zdrobește munți. A fi om înseamnă a depăși viteza sângelui ce curge prin noi şi asta mi-ai arătat-o tu. Mulțumesc pentru răspunsul tău, mulțumesc pentru că dăruiești. Acesta este cadoul meu pentru ţine, chip de înger.

Sper să-ţi placă şi să-l înțelegi în simplitatea lui. Eu nu am temple şi nici fluturi, dar mă înclin în faţă celor care le emană. Cred în bunătatea omului şi în puterea lui de a face minuni. Aş fi naiv să cred altceva pentru că am trecut de nori şi acolo dorm în fiecare noapte. E greșit să trăiești în vis doar dacă nu este al tău şi e trist să trăiești visul altuia în speranţa că vei fi fericit părăsindu-te.

Te îndemnam să vezi tot tabloul, dar nimeni nu îl acoperă din priviri. Creşte cu un zâmbet, cu o lacrimă, creşte în fiecare zi. Culorile se amestecă dând naștere la alte nuanțe, la alte orizonturi. Să nu îți baţi aripile în cuie pentru un cuib din paie. E datoria noastră să trăim fiecare clipă şi să luăm polenul. Uneori înţeapă, dar sângele vărsat va hrăni un suflet flămând de sinceritate şi de viaţă.

Privește mereu în sus, acesta este drumul tău, printre stele. Ascultă-ţi vocea pentru că este frumoasă, citește-ţi cuvântul pentru a învăţa despre ţine, trăiește-ţi viaţă pentru a trăi etern. Primește aceste sfaturi şi nu întreba de ce, de unde, de când. Așa cum faci totdeauna. Fii sinceră cu tine şi vei străluci în cea mai neagră noapte. Întunericul e doar lipsa luminii şi tu deții felinarul fericirii tale. Zâmbește şi vei urcă munții, topind zăpada rece din jur.

Acesta este cadoul meu.

Cu drag, C..”