joi, 10 februarie 2011

In Ginocchio Da Te

Mi-am adus aminte de un film apărut în anul 1964. Eram foarte mititică, dar asta nu m-a împiedicat să uit filmul părinţilor mei. Numele lui este „In Ginocchio Da Te”.

Binenţeles că l-am revăzut în timpul meu şi nu în cel al părinţilor. Nu în timpul în care erau cozi la cinematografe şi doamnele îşî umpleau batistele de speranţe. O frumoasă poveste de dragoste trăită de acea generaţie, dar nu numai.

Vă las să vizualizaţi câteva momente din el şi să ascultaţi melodia care mi-a prins sufletul de copil.





7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce vremuri ... o tempora , o mores !

    RăspundețiȘtergere
  3. Schtiel,

    Ma bucur atat de mult ca putem sa ne aducem aminte. Multumesc pentru ca esti alaturi de mine! Te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca putem ...
    Citesc si privesc ce-mi place , deci sunt alaturi de tine .
    Cuvinte frumoase !
    La fel , cu drag .

    RăspundețiȘtergere
  5. Schtiel drag,

    Da! Inca putem!
    Multumesc din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draguta Amuleta Japoneza, si eu citesc, si eu apreciez tare mult efortul tau, si nu numai, mai ales ca ne oferi din gandurile tale frumoase fara nici un interes material. "Inca putem" ~ eu zic sa ramana doar putem, ca acest inca, lasa eventual loc de multe comentarii. Te imbratisez cu dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule Ion Manoliu,

    Va mutulmesc din suflet pentru toate cuvintele dumnevoastra si pentru ca accesarea Potiferei. Am primit mesajul dumneavostra.
    Va imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere