luni, 20 decembrie 2010

Viata mea in saci


Trăiesc de cateva luni bune cu impresia că mai am timp. Un timp de recuperat minţi, prieteni, trupuri, vieţi si iubiri, dar timpul acesta mă înşeală. Revin în viaţa mea diferiti oameni, foşti iubiţi, amici, foste amintiri. Până acum nu mi-am pus nicun fel de intrebare, dar lucruruile se întâmplă şi timpul nu stă în loc, nici măcar pentru mine.
Iubirea mă consumă cu o anamneză greu de tratat, dar mă lasă să mă hranesc doar cu jumătate de măsură. Mă îndrăgostesc o dată la doua săptămâni de haosul creat de ei ca “foşti” în mine. Probabil că acest lucru se întâmplă pentru că nu am o lege a iubirii. Mă gândeam la un moment dat să inventez una, dar stiu că nu aş respecta-o.
E vremea să îmi arunc viaţa în saci, să aliniez vrăjitoarele şi să număr fericirea. Abia acum înţeleg de ce pozele nu îmi mai vorbesc. Mă reîntorc de fiecare dată în oameni. Triăiesc poveştile altora şi niciodată ale mele. Sunt fericită pentru momente de mângâieri întrerupte. Nu am nimic al meu, ciupesc sticlele de alcol pentru cateva grame de fermitate, dar mă trezesc la fel.
Mă intorc acasă în decembrie. În alte împrejurări aş numi drumul un prilej de regăsire. De data acesta mă tem.
Îmi aleg un timp de regăsit pentru mine şi un timp de ordonat pentru alţii. Îmi arunc viaţa în saci pentru a înainta altfel.





Foto : Marian C. - Femeia de carton


5 comentarii:

  1. Stii, fiecare, la un moment dat, gandim ca am ajuns la'' Un timp de recuperat minţi, prieteni, trupuri, vieţi si iubiri, dar timpul acesta mă înşeală. '' . Si daca vrem, daca ne dorim, putem sa inselam noi timpul... Doar daca suntem destul de inteligenti sa nu dam clipa ce-o avem, in favoarea eternitatii [pentru ca ea, eternitatea, nu exista, ea doar inseala...e o iluzie]

    RăspundețiȘtergere
  2. Crezi ca putem insela timpul? Cum ai face-o?

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce oare credem/speram sa putem recupera timpul care trece pe langa noi......pe nesimtite?Este o iluzie a tineretii....una dintre multele iluzii pe care aceasta perioada ingrata ne-o furnizeaza...parca este o voce care sopteste mereu, lasa ca ai timp sa faci si asta....e recuperezi tu....o sa se mai iveasca ocazia si tot asa. Din pacata insa nu ne dam seama ca suntem inghesuiti de iluzii decat atunci cand ne amintim, cand deschidem cutiile cu poze, cand revedem cunostinte care acum arata altfel, vorbesc altfel, parca sunt atlfel...cand vedem ca cei care mereu ne-au fost alaturi (parintii )au prinse in par fire de zapada....Poate cineva pacali timpul?Nu cred..Nici macar Dumnezeu....sau poate ma insel...

    RăspundețiȘtergere
  4. Andruchk,

    Ai poposit in timpul meu cu timpul tau. Asta inseamna ca ne dam timp.
    Eu cred ca nu suntem inghesuiti de iluzii, doar trebuie sa intelegem de ce ne este frica sa deschidem timpul din noi. Refuzam amintiri de multe ori, oameni, placeri.. de ce? Din timpul cui refuzam acestea?
    Eu pentru a ma intelege pe mine am nevoie sa ma mai intorc in mine, in timpul meu. E un timp metaforic de a te impaca cu tine insati.
    Nu trebuie sa pacalim pe nimeni, a te intoarce nu inseamna a schimba ceva. Ci doar a te intelege. Asa o simt eu. Evident pentru fiecare om in paret reprezinta altceva.

    Multumesc pentru ca iti faci timp de suflet!

    Te imbratisez cu drag si sa va traiasca minunea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ati dori sa faceti schimb de link cu site-ul nostru? Asteptam eventuala colaborare pe mail. Avem pagina separata pentru partenerii nostri.

    RăspundețiȘtergere