miercuri, 8 iunie 2011

Mor cerşetorii de pâine


În ultima vreme nu mă mai culeg din păturile pline de pâine de un leu şi pateu la maţ. Încerc să îmi hrănesc tălpile pline de imaginaţie furata, dar cu reţeta unui om de succes.

Sunt poate nedreaptă cu propria fiinţă atunci când ea mă strigă spre nemurire. Am plecat devreme de acasă pentru o plimbare în spirit. Nu am ajuns departe, dar femeia ce statea pe bordura din faţa spitalului Floreasca m-a trezit. M-am aşezat lângă ea şi am întrebat-o dacă mai poate respira praful de copt din brutăria de lângă ea. Mi-a zâmbit. Evită răspunsul. Nu se plânge de nimic, doar îmi povesteşte cum se trezeşte în fiecare dimineaţă devreme, şi după vizita de dimineaţa a personalului medical pleacă pentru a aduna bani de spitalizare. Am stat alături de ea vreo jumătate de oră. Nu o ajutam cu nimic. Am decis să plec, dar nu înainte de a-i lăsa câţiva bănuţi.

Încerc să fac doi paşi, dar o altă voce mă clatină. Un plans ciobit mă întreabă tremurând “Sunteţi cumva ziaristă?”.



Foto : internet

10 comentarii:

  1. da .. uneori ma intreb cu ce au gresit oamenii aia de au ajuns asa .. batrani fiind, in afara de cei turnentati carora nici eu nu le-as da 10 bani [la propriu] ei chiar au nevoie de asta, pentru ca nu mai au pe nimeni sa ii ajute si pentru ca nu mai exista nici o speranta pentru ei ..

    RăspundețiȘtergere
  2. Si povestea continua. Este cutremurator

    RăspundețiȘtergere
  3. da , viata e cam plina de tristete ... si nicio luminita la capat ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Este plina de luminite, dar le refuzam noi in a le vedea ... :) Privirea curge in noi...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cutremurator articolul,jenant pentru noi ca popor sa ajungem sa nu mai avem bani pentru sanatate,imi vine sa dau cu pumnul in masa! dar voi da cu gura,azi in emisiunea mea de radio de la ora 11-13,m-a sensibilizat articolul tau,l-am "sharuit" si pe facebook...
    Sa ai o zi senina si un weekend de poveste!

    RăspundețiȘtergere
  6. Tasha,

    Ma bucur ca nu ramanem indiferenti. Va urma o alta poveste, in continuarea acesteia pe care mi-as dori foarte mult sa o dam mai departe. Sper sa putem face ceva.
    ITi multumesc din suflet pentru ca nu ramai indiferenta acestor intamplari reale si cutremuratore. O sa revin in articolul urmator cu celalalt caz impreuna cu fotografii.

    Multuemsc inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  7. e jenant cand vezi mii de oamenii ce mor pe strada si nimeni nu face nimic.


    viziteaza noul meu bloghttp://artsoul07.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  8. Jimmy,
    Da, absolut cutremurator si asa cum va spuneam, povestea continua.
    O sa incerc sa va aduc tot articolul si in imagini.

    Imbratisari

    RăspundețiȘtergere