duminică, 16 ianuarie 2011

Clipe de dor

De clipe de dor mă mutilez. Tăcere în plămâni. Scot sfoara cu care mi-e legată draperia şi întind o cursă sufletului. Aş fuma o tigară, dar mi-e frică să nu dau foc aluatului de pâine ce se coace în soba de teracotă.

Aş putea spune că sunt fericită, dar dacă sunt, atunci de ce mai cer sângelui uscat sa mă scrie? De ce vreau sa îmi spânzur speranţa? Ciudată stare îmi răsună în oala cu ciorba de vită.

Aş căuta un camion să spal drumul halatelor murdare de stari rătăcite. Împletesc cărări din dorinţele tale, acele dorinţe ce mi le şopteşti prin bileţele lăsate în imaginaţia mea.

Mi-e dor de scrisori adevărate, de trandafiri lăsaţi în poartă, de copacul Segal din curtea scolii... E ceaţă în mine. Mă plimb cu o barcă fără motor prin mlaştina de lut verzuie. Un chiparos înalt se întrevede.

Dacă mâine nu ar mai veni, aş vrea să ştii că nimic din mine nu se va pierde. Perna va rămâne la locul ei, plantele nu se vor usca, soarele nu se va topi în apus şi cheile vor rămâne tot sub vasul de lut ars.

Mă duc să rătăcesc în fumul de ţigară şi să adun puţină cenuşă pentru a-mi şterge fruntea de vopsea. Jupoi speranţă pentru iubirea din mine. Ai rătăcit prin perna mea destul timp să te mai numesc lepedeu. Noapte bună, dor.



2 comentarii:

  1. Apusdeganduri,

    Bratele se deschid in fata pamantului.. iubirea ne inghite. Suntem pregatiti de un altfel de dor?
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere