Ah! E iarna în august!

Ah! Strig umărul lăsat în umbra ta. Nu îl înţelegi. Privesc luminile de la etajul zece. Afară, ninge în august. E prea răcoare să deschid geamul şi bambusul norocos creşte fără să mă întrebe dacă poate. Nu mai am perdele la geam pentru ca le-a luat vântul de iulie.

Pe noptiera patului, bijuteriile dorm în cutia primită la aniversarea trecută. Prezervativele au expirat şi beţele de percuţie îmi stârnesc curiozitatea muzicii din ele.

Nu mai plâng de multă vreme. Râsul meu e un copil abia născut de care mă bucur că-l pot creşte fără tată. Nu l-am dat la creşă. Sunt mamă.

Ah! Primesc un inel în pungă şi o cheie. O uşă se cere a fi deschisă. Televizorul merge fără programele lunare pentru că nu am plătit abonamentul. Inelul vine bine pe deget, dar mă întreb dacă se cade să-l port. El mă iubeşte în taina lui. De ce lumânarea nu se stinge când suflu spre ea? De ce scoica de la Dodo nu mai ţipă marea? Să intreb licuriciul ce îmi bate în geam? Sau bufniţa ce mă priveşte prin ochii tăi? De ce atâtea întrebări dacă sunt fericită fără el?

Ah! Dar eu tot te iubesc în iarna lui august!

Foto : The imaginary groom © Matteo Mignani