duminică, 9 mai 2010

Aripi de hârtie


M-am trezit mult prea devreme astăzi. După ce toată noaptea nu am putut dormi.

Mă bucur de răsăritul soarelui la ora asta. Tocmai îmi sorb cafeaua şi privesc admirativ soarele cât de repede se strecoară printre blocurile îngălbenite şi putrezite de vreme. De aici, de la etajul zece, furnicile nu se disting, însă lumina este destul de puternică pentru a mă trezi la infinit. Timpul pare mult prea scurt. Și eu? Eu număr cerculeţele de fum din ţigara matinală. Fetele dorm şi muzica nu mai începe.

Aş avea o grămadă de gânduri, dar ce rost are să mă umplu de stări nedorite? Pe masă se afla un ziar proaspăt, imagini terfelite de dinozauri fără maxilar. Valori reale ce sunt făcute praf pentru câteva franzele. Nu mai citim Kant, Platon sau Aristotel. Nu mai ascultăm Ceaikovski, Bizet, Verdi sau Puccini. Nu ne mai interesează arta, cumpărăm scandalul, ruşinea, mitocănia şi dezgustul. Nu reacţionăm la nimic, doar la mizerii.

Reacţionez cu furie atunci când oameni buni şi curaţi, oameni ce aduc în noi un motiv de existenţă clară, oameni ce ne învaţă să nu trăim degeaba sunt murdăriți pe nedrept. Reacţionez cu furie la un articol de presă apărut zilele trecute despre o doamnă absolut fascinantă ce şi-a permis să facă o sedinţă foto, care, după părerea mea, este absolut plină de sens.

Observam aseară reacţiile unor personaje anonime apărute din cauza unor frustrări personale, pe anumite forumuri, în legătură cu acest articol în care blamau fără ruşine un om ce a făcut România auzită.

Așadar, dragi jurnaliști, permiteți-mi să vă întind o bucată de sfoară pentru a ieși din mizeriile în care vă afundați și să vă conduc spre o lume de respect, pentru că doamna Ozana Barabacea este un motiv de maximă apreciere și mândrie pentru fiecare dintre noi.

Am împachetat ziarele sub forma unui avion pe care l-am azvârlit de la înălțime. Nu am numărat până la cinci și el s-a și prăbușit. Cam asta înseamnă să ai aripi de hârtie, domnilor jurnaliști și vânători de articole ce vă exprimați fără să cunoașteți eforturile unui om ajuns prin propria muncă acolo unde puțini dintre dumneavoastră reușesc.

Să vă prăbușiți în propria persoană de rușine.

6 comentarii:

  1. Jurnalistii despre care vorbesti tu aici cu atat de multa indignare sunt raul ajuns in stadiul cel mai degrada(n)t. Ei sunt rezultatul perversiunii societatii moderne: exista o serie de specimene care trebuie promovate si care fac bani din promovare, iar acesti jurnalisti asigura accesul la public. La un public de idioti, dupa umila mea parere.
    Doamna de care vorbesti tu aici este o victima colaterala a razboiului pentru degradarea si prostirea prostimii. Cateodata, artisti adevarati si oameni de buna credinta cad in ghearele mancatorilor de suflete.
    Singura solutie este ignorarea lor completa. Fara ura si prostie ei nu pot exista.
    Si nu te intrista inutil, AJ!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim,

    Permite-mi sa nu fiu de aceeasi parere cu tine. Ignorarea nu ii scoate din mocirla.
    Ignoram prea mult si ei isi fac de cap.
    Am dreptul sa imi spun parerea. Nimeni nu face nimic. De ce?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai perfecta dreptate: ignorarea nu îi scoate din mocirlă...dar îi lasă acolo singuri.

    Ei există prin ură şi atacul la persoană.

    Orice luptă cu ei este pierzătoare de la bun început pentru un om de bun-simţ. Este ca şi când ai pune să lupte un spadasin elegant cu o bruta care are în mână un topor. Îi faci un deserviciu spadasinului. Unii pur si simplu au un alt nivel.

    Asadar, cum toti avem dreptul la o părere diferită, înseamnă ca avem şi dreptul de a păstra o anumită opinie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim,

    Parerea mea este ca :
    Ei exista prin ei. Atat!
    Ura si atacul la persoane se pot modela din propria fiinta.
    Daca esti murdar, nu existi din punctul meu de vedere.
    Daca esti manjit, mai ai sansa de a te mai sterge pe maini.

    Eu vreau sa ii atentionez ca mai au o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nici nu vreau sa comentez...dar spun si eu ceva aici pentru ca nu pot ramane indiferenta!
    Ma enerveaza atat de tare genul asta de...ah..nici nu stiu cum sa ii numesc, pentru ca nu pot vb urat si termenul este in sfera aceea..."jurnalisti" nu sunt, in niciun caz!!! Nici nu merita atentie! Dureros e ca exista si "..." care ii citesc! Si sunt multi!!! Imi pare rau pentru asta..

    RăspundețiȘtergere
  6. Dodo,

    E bine ca suntem doi revolutionari :)

    RăspundețiȘtergere