Prin mirosul alb de tei, ce
tinde să devină sur și fără
creație, mă scufund în lumea cu povești. Mi-am popus să merg la un doctor homeopat
pentru a-mi trata cuvintele. Da, am nevoie de cuvinte și nu de substanțe pentru
a mă vindeca. Am nevoie de un ceai de tei din flori proaspete și de un pumn de
pulbere de stele, caci până la urma toți suntem un Cer.
Jumătate de drum l-am facut, călcând spre conștiință, departe de cuvintele ce nu se spun, ci se intuiesc, mă aplec spre soneria memoriei tale și te invit să mă privești. Dacă dincolo de fantasmagorismele cuvintelor ce se află sub tratament vei zăbovi să înțelegi de ce ficatul meu este bolnav, să nu întrerupi lumina, să lași soneria să sune.
Foto: internet
Jumătate de drum l-am facut, călcând spre conștiință, departe de cuvintele ce nu se spun, ci se intuiesc, -am mutit de frumusetea mesajului .ma inclin si te imbratisez cu mare drag,caci până la urma toți suntem un Cer.
RăspundețiȘtergerezambesc si intelegi :) multumesc
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere