sâmbătă, 21 mai 2011

Beau apă de la robinet cu Nietzsche şi Manet


Învăţ să plâng, că de râs am uitat de multă vreme. Mătur cioburile geamului de la balcon, dar nu pentru ca s-a spart, vreau doar să le număr cu gandul şi să fac mişcare. Nu mai am bani să ies din casă şi astfel sunt forţată să rămân să respir din balcon. Eee, dar ce ar spune vecinii? „Uite ce fată harnică, astazi a măturat de 5 ori balconul”. Sunt bugetară şi nu îmi permit decât să îmi plătesc chiria din salariul lui Boc. Sunt tânără, dar toruşi atât de bătrână.

M-am apucat să studiez plânsul. Poate până la urmă ţine de foame. Acum câteva săptămâni, eram în metrou şi mi-a sunat telefonul. Un număr pe care nu îl cunoşteam, dar totuşi am raspuns. Nu obişnuiesc să răspund la numere pe care nu le cunosc, dar acum am apasat inconştientă pe butonul ăla verde.

O domnişoară draguţă mă roagă să îî acord 5 minute pentru câteva intrebări. Evident ca acele 5 minute s-au transformat in 15, pentru că a mai şi căzut semnalul la telefon între staţii. În fine, revin la convorbire.

“Ea : Apa minerală îmbuteliată, cosnumaţi?

Eu : Nu

Ea : Apa plată îmbuteliată, consumaţi?

Eu : Nu

Ea : Sucuri naturale, cosnumaţi?

Eu : Nu

Ea : Sucuri cu acid, consumaţi?

Eu : Nu

Ea : Bomboane fondante, consumaţi?

Eu :Mă rog. Nu

Ea : Alte sucuri, de altă natură, consumaţi?

Eu : Nu. Beau apă de la robinet.

Ea : Aaaa. Am înţeles, spune ea. Şi o pufneşte puţin râsul, probabil credea că fac mişto de ea. Alcol, consumaţi? Mai précis bere.

Eu : Nu

Ea : Carne, consumaţi?

Eu : Nu”

Mă rog şi alte câteva întrebări care nu duceau la nimic, decat la acelaşi răspuns. Şi la un moment dat, mă întreabă dacă folosesc detergent la spalat de haine. “Eu : Da; Ea: În sfârşit, aud un Da!” Mă rog, se termina conversaţia şi îmi multumeşte frumos pentru timpul pe care i l-am acordat şi inchid telefonul. Nu am înţeles nimic. Probabil că facea vreun sondaj la detergenţi.

Mă întreb, totuşi, dacă domnişoara îşi lua banii de pe sondajele pe care le făcea, pentru că binenteles că nu eram prima sondată, în funcţie de răspunsurile negative sau positive pe care le primea. Curiozitatea mea nu a fost lămurită nici azi.

Mă întorc la masa mea. Acestă masă formată din plans şi apa de la robinet. Mai primesc din cănd în când câte o ciocolată de la prieteni şi atunci e sărbatoare. Acum mănânc Bucuria. Mi le-a adus Katia, din Chişinău. Maine e sărbătoare, dar eu sărbătoresc de azi ca doar am bomboane.



Nietzsche spunea ca “Pământul are o piele; iar această piele are boli. De exemplu, una dintre aceste boli se numeşte om.”

Romania are o boală… şi boala o are pe Romania.


Compozitia tabloului - Bar la Folies-Bergere (MANET)

sursa: Mari pictori, Nr.5

9 comentarii:

  1. e de apreciat faptul ca rezistati
    curaj!
    si felicitari pentru blog

    RăspundețiȘtergere
  2. Or veni si vremuri cu soare ... cred ?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Julieta,
    Probabil ca jumatate din populatia Romaniei este de apreciat, nu numai eu. Imi fac timp din cand in cand si stau cu si cu alti oameni de vorba. Atunci realizez cat sunt de fericita. Nu sunt singura si asta este important. IN toate acestea, in schimb, incerc sa ma revolt, dar nu pot singura si atunci ajung sa scriu despre aceste neajunsuri. Nu pot si nu am alta cale de a imi elibera frustrarile. Am devenit o generatie ce rezita la orice, La stersul in care traim, orice altceva si de alta natura ce vine spre noi, cu siguranta nu ne va afecta.
    Multumesc pentru ca ai trecut prin spatiul meu. Te imbratisez si zambesc pentru ce am citit la tine.

    Schtiel,

    Oare? Sper de ceva timp la lucrul acesta, insa nici consultantii politici nu sunt foarte increzatori in viitorul nostru. Eu una am obosit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Este foarte greu si foarte trist, nu numai
    pentru dvs. Suntem o generatie intraga tot
    de sacrificiu, cum se spunea odata. Admir
    modestia si curajul de a spune tristul adevar.
    Si eu sunt numai zambet peste tot, dar de multe
    ori numai D-zeu stie ce lipsuri si dureri am.
    Sunt un om care va intelege, si ma rog la D-zeu
    sa ne tina sanatosi si sa mai avem speranta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domule Manoliu,

    Sunteti un om cu suflet bun si tineti sperant apoape de suflet. Ne va incalzi fericirea :)
    Imbratisari

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru complimente.
    Doresc, ca intr-un post viitor al dvs. sa imi
    aduceti mai multe lamuriri in legatura cu postul
    din data de Luni 7 Martie 2011, respectiv:
    "Sarma de cuvinte dintr-e noi"
    Ce mai face "DODO"? Cel care nu plange. Acel
    luptator descaltat de espadrilele de cuvinte.
    Va doresc o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga @Amuleta Japoneza, multumesc pentru vizita si inscriere! Va imbratisez cu drag si va mai astept cu drag!

    PS. Eu am scris duminica noaptea liber, din memorie si fara manuscris. Am setat si am facut
    unele corecturi in text. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  8. ai tot respectul meu și probabil al multora ca mine. n-o tine el de foame dar clar e hrană pentru suflet.. succes:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Jimmy,
    Te imbratisez cu drag si iti multumesc. Unoeri foamea de suflet e mai importanta decat cea fizica :)

    RăspundețiȘtergere