luni, 24 ianuarie 2011

Scrisoare dintr-un noiembrie îndepărtat.


Am găsit-o arhivată în cutia destinată lui.

„EA : Ideea în sine de la care pornesc toate imaginile cu tine nu o cunosc...însă cunosc stările în care mă trimiti. Mă agăţ de tine ca de un fir de aţă bine cusută de haina ce nu poate să se despartă de material. Mă gândesc la cum eşti şi cum dormi nopţile în paturile străine, cum visezi acum şi ce priveşti dimineaţa ... suspin prin adierile de vant ce iţi răsfaţă obrajii înainte de culcare. Îmi lipseşti.

EL : Îţi scriu acum prin tastele ce tremura violent în ritmul valurilor ce bat chiar la geamul de lângă mine. Îmi e greu, şi mă doare, dar nu am de ales...te sărut.”

8 comentarii:

  1. Scrisoare de dragoste spanzurata,

    Iti multumesc pentru apreciere. Te imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Amelie,

    O imbratisare din suflet cu zambet senini,
    Din ochi curati ca de margele,
    Te strig si te adun la piept
    Sa te opresti in stele!

    RăspundețiȘtergere
  3. El: Imi e greu, si ma doare, dar nu am de ales ...te sarut! Draguta Amuleta Japoneza, imi place tare mult cum redai cu acele cuvinte putine,dar care spun atat de mult. Mai spun inca odata- chiar daca ma repet- ai mult talent si imi este drag sa trec si sa intilnesc gandurile tale frumoase! Astazi-mai mult ca oricand- iti urez, ca dragostea sa fie cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Manoliu,

    Probabil multumirile nu isi mai au rostul. Gasesc oportun sa va binecuvantez pentru sufletul dumneavostra!
    Deschidem portile sufletului pentru a ne inchina demonilor necunoscuti. Iata! Astazi citim iubirea.

    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere