Bucata mea de lut

“Sunt o bucată de lut neprelucrată, uşor de strivit” îmi spunea el.

Mă întrebam cât de dure sau cât de fine îmi sunt palmele? Ct de mică sau cât de mare mi-e inima, sau cât de impregnanţi îmi sunt paşii în trupul lui de lut. Îl ţin strâns în fiecare seară, îi fur gândurile şi înconjor fetiţa din mine cu imaginea bărbatului din lut. Cât de multe poate oferi acest chip creat şi conturat de el prin miile de bulgări arşi şi striviţi de lumina roşiatică a pământului negru? Nu ştie cât de special este pentru faptul că se poate dărui aşa cum este, nu ştie că atunci când îmi spune că mă iubeşte, îmi topeşte lacrimile zidite în trupul ăsta strivit de miile de fluturi, nu ştie cât de frumoasă îi este mângâierea, nu ştie că transformă nefiinţa în fiinţă? De ce nu ştie ? Pentru că este atât de frumos şi atât de speriat de momentul în care îşi ascultă zborul si căderea încât, îi este frică să creadă că poate fi el îngerul cu aripi de cristal.

Mă întrebam cum ştie un barbat să iubeasca în infinit?

Răspunsul l-am găsit în el ... plânge atunci când ascultă greierii nopţii din munţii pustiiţi, râde atunci când nu ştie să-şi adune lacrimile, trăieşte atunci când moare pentru ea, culege vise atunci când nu mai există cer din care să le adune, împleteşte speranţe din fericiri inexistente şi trăieşte ca un copil maturizat înainte de vreme, în camera rătăcită, fără vedere, fără perdele şi fără uşi, fără acoperiş, ci doar cu poteci de lemn şi cu felinare rătăcite.

Îmi spune că vântul îi umflă pânzele şi nu îl poartă în nicio direcţie...dar oare are hartă? Oare vasul pe care işi aruncă pânzele şi materialul din care şi le confecţionează e cel potrivit? Corabia lui este de lut...dar pânzele?

Doamne! Îmi alin ochii din distanţele ce devin apropiate şi spun mereu cât de frumos este să iubeşti atunci cand poţi să o faci. Mă îmbăt cu kilometri de ape tulburi...am lumea mea acolo cu el.

Plângi chip de lut? Dacă plângi, iţi spun : “Ia-mă cu tine acolo sus. Iţi ascult visele, trupul îmi ţine prizionier sufletul de la zborul pe care şi-l doreşte”... îţi aduci aminte?

Cum pot să nu iubesc bucata mea de lut?

A.J - 10.08.2009