luni, 11 ianuarie 2010

Astazi... cu cine discuta?

Mi-a atras atenţia şi mi s-a părut foarte interesant acest citat. Astfel, vă invit la o dezbatere…să fie, oare, iubirea singura limba? Să fie, oare, acel om un neom?

Am aflat că există o limbă pe care o vorbeşte un singur om. Dar cu cine discută?

27 de comentarii:

  1. Nu mai avem timp pentru suflet….
    Sunt mahnita. Culeg vise din fiecare colt al lumii pentru a le impartasi cu voi, cei ce simtiti. Deschid in fiecare dimineata blogul si nu este nimeni, decat eu, o simpla japoneza fara amuleta. Cand am creat aceasta pagina de carte, mi-am asumat acest risc si mi-am propus sa scriu pentru mine, am fost incurajata tot de voi. In atlta ordine de idei, m-am simtit extraordinar sa-mi impartasesc cuvintele neclar exprimate prin grai, voua. Astazi, devin pretentioasa. Mi-ar fi placut sa am cu cine schimba cateva pareri. Este adevarat, am fost intrebata de ce restrictionez postatul comentariilor. Nu am restrictionat nimic, am facut cateva teste si …. mergea. Probabil fusese o problema de site pe moment.
    Suparata, ii spun lui Dodo ... imi raspunde : „oamenii nu isi fac timp pentru suflet”…
    Da! Ai dreptate, dodo! Avem timp pentru facebook, hi5, massenger, sa mai povestim, eventual, cu cine am mai fost la shopping ….bleah…. Ehe... "Am aflat că există o limbă pe care o vorbeşte un singur om. Dar cu cine discută?”
    Eu am gasit raspunsul.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu sunt dodo...si recunosc,nu mi-am facut timp pentru suflet, poate si din cauza asta ti-am raspuns asa. Imi pare rau acum...imi pare rau ca nu ti-am spus ce am gandit cand am citit textul, imi pare rau ca nu am gasit o modalitate de a transpune totul in cuvinte...poate ca raspunsul e tocmai asta (desi sunt convinsa ca tu acum gandesti altceva,dar sunt sigura ca vei raspunde corect atunci cand vei simti..)acea limba pe care o vorbeste un singur om e tocmai vocea sufletului nostru. Si incercam sa discutam cu noi insine, pt ca atunci cand ne conectam la ceilalti,acestia nu ne inteleg...hai sa ne certam cu noi insine si apoi sa tragem o concluzie...esti minunata,dodo a mea! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru cei ce au dorit sa posteze si nu au reusit, raspund tot eu,dodo: daca postati ca "anonim" trebuie sa dati o previzualizare si acolo o sa gasiti o optiune "verificare cuvant"...mai departe stiti ce aveti de facut! Regret ca a trebuit sa simt tristetea ta pentru a-mi da silinta mai mult sa trimit un raspuns! Dar cred ca mi-am invatat lectia :D

    RăspundețiȘtergere
  4. de ce, abia atunci cand simtim durerea altuia actionam? nu vreau asta!

    RăspundețiȘtergere
  5. E mult prea complicat sa vorbim cu noi insine...atunci cand limba pe care doar eu o vorbesc nici macar eu nu o inteleg... si atunci preferam sa ne abandonam mentalului ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. De ce actionam atunci? Pentru ca asta e o "stare limita" (asa, ca la beton :P) si poate pentru ca ne e teama de ceea ce am putea descoperi in interiorul nostru

    RăspundețiȘtergere
  7. Si mentalul in situatia asta, ce face? Iar, in privinta betonului, se inatreste pentru cativa ani...dupa care se sparge.

    RăspundețiȘtergere
  8. buna
    eu am vrut de mute ori sa scriu dar pentru ca nu te cunosc...nu mi-am permis...si apoi am atat de multe de spus...si te inteleg atat de bine...si ma regasesc in ideile tale...dar iata ca sa nu ma abat de la subiect...
    Consider ca da iubirea e limba pe care o vorbim cu totii, limba pe care ne laudam ca o cunoastem atat de bine, dar pe care din pacate fiecare dintre noi o vorbim singuri, si o intelegem separat chiar daca o vorbim in doi sau in societate... fiecare om iubeste singur...si niciodata la fel...si cel pe care-l iubeste din tot sufletul e cel care-l dezamageste cel mai des si cel mai rau...in iubire intotdeauna cineva iubeste mai mult cineva sufera mai tare... si imprimam asupra fiintei iubite de multe ori dorintele si asteptarile noastre...si poate prin asta, prin faptul ca ii stabilim stachete ridicate prea sus, cam ce am vrea noi sa fie, persoana iubita nu poate, nu vrea sau nu stie sa le depaseasca, sa se ridice la asteptarile noastre, asteptari nascute tot din iubire dar si din egoism, cand noi de fapt o iubim asa cum este, iar cand se schimba parem chiar un pic dezamagiti, si oricum si orice ar face cand iubesti ii iubeti mai ales defectele, o iubesti asa cum este neconditionat si ii ierti totul,ii accepti orice, si atunci de ce totul se sfarseste, de ce exista finaluri trafice, neimpliniri, indoieli, si iubiri dureroase

    RăspundețiȘtergere
  9. eu consider ca se spune prea multe despre iubire si pe marginea iubirii si se face mult prea putin. Toata lumea vorbeste despre iubire, despre teama de a suferi din dragoste, dar cati iubim cu adevarat si neconditionat?
    cati ne-am batut cu morile de vant pentru iubirea nostra, oare ea stie ca o iubim? I-am spus oare vreodata, sau presupunem ca e de datoria ei sa stie, sa simta sa se "prinda" ca o iubim? eu zic, ba nu eu cred ca iubirea trebuie strigata in cele 4 vanturi tare chiar daca sunt oameni impotriva ei si/sau pe care credem ca ii va rani iubirea noastra.
    peste ani, cand vom fi batrani, nimic din toate astea nu vor mai conta, vom pleca, si cui ii va mai pasa de lacrimile sau de am facut ori nu cutare lucru in trecut. Asa ca daca tu nu ai simtit si nu ai iubit cand trebuia degeaba, eu vreau sa ajung la final fericit sau nu, tot final se cheama si fara importanta, dar inima mea va sti in acel moment ca am trait, am simtit, am sperat si am iubit, am fost ranit, am plans, m-am bucurat din toate puterile si la timpul potrivit, nu mi-a fost frica sa cad, sa ma ridic, sa rad si sa iubesc, nu regret nimic si de la cap de-as lua-o la fel as iubi. tot timpul noi oamenii suntem nemultumiti cu ce avem, nefericiti si mereu in competitie si dornici de ceva mai bun, cautam fericirea dar ea este acolo, dar nu, nu avem timp si ochi sa o vedem pentru ca suntem mult prea ocuati sa o cautam si sa ne dorim altceva, lucruri la care nu putem ajunge, niciodata nu apreciem un zambet, un copil ce ne iese in cale, flori nu cumparam niciodata, bucuria nu ne permitem sa o gustam si apoi cand pierdem toate aceste mici lururi care ne inconjoara plangem dupa ele si regretam ca nu le-am apreciat si nu le-am lasat sa ne bucure sufletul la timpul lor.
    Poate e timpul sa nu mai vorbim, sa nu mai plangem, sa nu mai visam himere, ci doar sa iubim, sa iubim tare, sa iubim din tot sufletul si sa invatam sa recunoastem ca suntem fericiti

    RăspundețiȘtergere
  10. minunat!!! toti stim unde e problema, care e problema si de ce apare ea..pai haideti fratilor sa traim iubirea si sa n-o mai analizam atat, sa nu mai incercam sa intelegem..sa simtitm doar! :0

    RăspundețiȘtergere
  11. Aveti dreptate, fiecare din voi. Mi-a placut ce ati scris, anonimilor. Dar va intreb, stiti sa si aplicati ce ati simtit cand ati scris? E minunat ce frumosi sunteti si suntem cu totii. Haideti sa vorbim aceeasi limba. Va provoc. Este adevarat ca niciodata nu iubim la fel si fiecare iubire ne este data dupa cum vrem sa o primim, dupa cum ne este data de persaona de langa noi...dar de multe ori nu este aceeasi limba. Curajul iubirii sta in noi. Suferim? Da! Si cat de frumoasa este o noua iubire dupa suferinta... Sunteti fantastici! Va multumesc, anonimilor, alesia, denisa si voua, celor care ne amintiti cand ne priviti ca suntem frumosi! Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim 1, pentru ca altfel nu te pot numi :). Nu eu sunt cea care trebuie sa-ti dau permisiunea. Ea sta in tine. Ma bucur ca mi-ai scris. Atunci cand vorbim din suflet nu asteptam permisiuni, nu? Asa ca lasa-ti inima sa vorbeasca penrtu ca vorbeste minunat. Nu o limita. Bine te-am gasit ...oricine ai fi.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce aiurea am simtit cand am citit ca ai scris despre mine "denisa". E prima oara cand imi zici asa :) asa...si acum...ca tot vorbim despre iubire...am auzit (sper ca doar mi s-a parut mie) o expresie care nu mi-a placut deloc, si anume :"japoneza fara amuleta" na, mi s-a parut,asa e? :D te iubesc! :*

    RăspundețiȘtergere
  14. bine te-am gasit si eu ...si pot spune la fel...oricine ai fi...
    nici nu poate fi vorba daca pot sa aplic ceea ce am scris pentru ca intai am simtit si experientele petrecute deja m-au facut sa scriu
    toata lumea recunoscand sau nu are impresia ca s-a indragostit de cine nu trebuie, sau ca nu se ridica la asteptarile celeilate pesoane, intrebri de genul "de ce eu?" "de ce tocmai acum?"...dar nu exista iubiri imposibile, nici macar interzise...exista numai teama noastra, mintea nostra incapabila sa se predea si sa guste fericirea, teama de esec, de ridicol, de a investi sentimente pentru ca apoi sa fim raniti, dar nimic din toate astea nu exista cu adevarat si nu se intampla daca noi nu le lasam sa se intample, trebuie sa vrem, sa ne dorim si sigur reusim, noi oameni, indragostitii, avizii de dragoste putem sa facem toate astea, tocmai pentru ca iubim, dar asa e firea noastra, asa suntem facuti sa analizam si sa rasanalizam, sa despicam orice clipa de fericire in 4 si sa ii cautam nod in papura, ne e frica oarecum sa fim fericiti, sa simtim si de tot ce implica: sa te daruiesti si sa accepti ca poate cinava simte la fel cu tine...cred ca asta ne sperie cu adevarat...daca chiar ma iubeste...daca chiar o iubesc...si apoi ce?...cred ca teama de a nu o pierde, de a nu se termina ce e frumos in final ne impune toate acele cenzuri de a fi fericiti, dar daca gasim puterea de a vedea dincolo de ele si a ne lasa prada iubirii vom vedea ca a meritat sa iubim si poate chiar sa suferim, pentru ca ma intorc la o idee mai veche de-a mea orice mare dragoste inseamna multa suferinta (poate totusi tot din dorinta de dragoste absoluta care nu stim sa o facem sa se implineasca). Intotdeauna imi propun ca iubirea sa nu imi aduca lacrimi si doar sa iubesc, doar sa iau si sa traiesc fericirea...dar se pare ca sunt la pachet...poate tot din ambitia mea prea mare de a fi actorul principal din viata ei cand eu de fapt sunt doar o dublura de mana a doua

    RăspundețiȘtergere
  15. Amuleta Japoneza19 ianuarie 2010, 08:58

    Am multumit celor care mi-au scris...de aceea am multumit si denisei. In acea postura, era ea. Nu puteam sa-i multumesc altei lui Dodo cand cuvintele erau ale Denisei. Intelegi? Asa ca iti multumesc, Dodo. Si da, ai auzit bine. Atunci eram o japoneza fara amuleta.

    Anonim,
    nu vreau sa auzi ca ai dreptate, probabil ca deja te-ai saturat sa ti se dea dreptate in cuvinte. Exista teama de noi, exista necunoastere de noi si exista ideea de a da vina pe altceva in afara de noi. Hai sa iubim fara sa ne intrebam "de ce tocmai eu" , "de ce tocmai acum". Eu, sunt mandra ca pot sa sufar, ca pot sa iubesc, ca pot sa ma joc, ca pot sa fiu si mana a doua ... Ambitia nu exista in iubire si asta este primul pas spre a fi cu adevarat fericiti.

    Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  16. raiesc pentru mine, altfel nu mi-as putea pune intrebari...si nu as observa diferenta... :*(referitor la commentul lasat pe blogul meu)
    cat despre citat, pot spune ca fiecare om are o "limba" proprie formata din convingeri, idei, dorinte ascunse, dureri nerostite, senitimente neimplinite; si acea "limba" e vorbita cu el insusi, de asta unii pun in scris ceea ce gandesc si apoi recitesc si inteleg enorm de multe lucruri, evenimente, sentimente care pareau neclare; insa acea limba nepriceputa de altii, cu ajutorul mintii si a umanitatii ce zace in noi, poate fi usor descifrabila de altii si momentul in care acest lucru se intampla...viata devine mai dulce si mult mai valoroasa...de la inima la inima ne dezbracam de cotidian si legi atat de drastice care ne fac sa traim in sclavia societatii...

    RăspundețiȘtergere
  17. Amuleta Japoneza20 ianuarie 2010, 08:37

    Mi-a placut atunci cand ai spus "ne dezbracam de cotidian" ... doar ca hainele de care ne dezbracam nuintodeauna sunt cele pe care le gasim in dulapul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ara, sunt câteva miliarde de oameni care vorbesc o singură limbă şi, invariabil, discută doar cu ei.
    Acel om despre care ai aflat că vorbeşte o singură limbă este fiecare om care a învăţat să comunice.
    Din momentul în care am început să comunicăm, am fost neînţeleşi. De unde disperarea că nu ne aude nimeni.
    În general, limba vorbită nu îţi aduce liniştea sufletească. Mai degrabă gestul...Este instinctiv şi anterior vorbirii. Un gest spune mii de cuvinte, nu era aşa?
    Întrebare pentru tine. Care sunt gesturile care spun cele mai multe cuvinte?...în orice limbă...

    RăspundețiȘtergere
  19. Foarte frumos, Bogdan. Recunosc tacerea dintre un el si o ea, neconsumata. Pentru mine, nu exista gesturi. Exista nevoia de gest si de confirmare a lui, in sine. Singurul "sentiment real" este sufletul...el, imi comunica eternitatea cuvintelor..in orice limba...

    RăspundețiȘtergere
  20. Am si eu o problema, legata tot de subiectul asta...mai mult o curiozitate: cum e posibil ca o persoana care,o perioada, a vorbit aceeasi limba cu tine, apoi..cand nu a ajuns acolo unde spera, incepe sa se inchida si sa incerce sa raneasca,sa renege, sa iti atinga partile "rele" in viziunea lui, parti pe care, inainte,le adora? De ce suntem atat de lasi si de dobitoci si nu acceptam situatia asa cum este..respectand ceea ce a fost?

    RăspundețiȘtergere
  21. da..angry si eu am trecut prin asta de cateva ori...si sincer am preferat sa-i las in nebunia lor. Dar daca insista..( A.J. nu avem voie sa vorbim urat aici,nu?:P ) in fine, e problema lor..nu o sa le zic nici frustrati, nici complexati, nici lasi, nici slabi...fiecare sa isi poarte destinul si sentimentele, oricum ar fi acestea...asadar, nu te opri tu pentru fiecare cuvant urat, nu-ti indurera sufletul. Am eu o vorba a mea..poate iti rezoneaza si tie : NO MAN DEFINES WHO I AM! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Angry, bine ai venit. In ceea ce priveste, problema abordata de tine, mi-e usor si in acelasi timp greu sa-ti raspund. Fiecare e liber sa se exprime asa cum consiera. Din pacate, atunci cand plecam de langa cineva, pentru a nu mai suferi, incercam sa gasim partile negative din celalalt pentru a ne ajuta pe noi insine, sa trecem peste acel moment. Nu fii furioasa/furios pe ce simte altul, poti fi furioasa/furios pe ce simti tu. Fii frumos/frumoasa pentru tine. Interesanta curiozitate…mi se potriveste si mie, m-am intrebat si eu de multe ori acest lucru fara sa gasesc raspunsul. Cred ca, asa suntem construiti. Cred ca omul nu a ajuns destul de intelept incat sa poata simti fericirea in momentele in care iubirea pleaca. Totul depinde de tine. Zambeste pentru celalat si nu regreta nimic. Continua-ti drumul cu inima deschisa.T emai astept.

    RăspundețiȘtergere
  23. Denisa, esti foarte simpatica, nu e voie sa vorbim urat :)) ... m-ai facut sa zambesc si sa-mi luminezi chipul. Ai spus foarte frumos...imi place NO MAN DEFINES WHO I AM! Angry, poate e barbat si ar trebui sa adapteze putin NO WOMAN DEFINES WHO I AM!... Ok! Ne-am jucat putin cu cuvintele... important este sa nu-ti lasi sufletul sa primeasca alta culoare decat cea a iubirii si respectului pentru celallat, indiferent ce ti se ofera, indiferent ce suntem...barbati sau femei. Va imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  24. respir prin cuvintele tale, si m-a macat ce ai spus "important este sa nu-ti lasi sufletul sa primeasca alta culoare decat cea a iubirii" asa si fac incerc sa fac abstractie de tot ce e in jur, sa ma fac a nu observa toate acele semnale ce ma fac sa sufar si incerc a mia oara sa imi impun ca dragostea sa nu aduca in viata mea decat lucruri frumoase, sa nu iau din tot cea ce mi se intampla decat acel ceva care ma incanta, sa incerc sa nu mai analizez atat, sa sufar atat, sa vad ghimpi care nu exista, sa nu mai am asteptari atat de mari, poate dragostea e mai simpla si doar eu am dorinte prea mari, poate sufletul meu uscat e avid de prea multa dragoste, si ma recunosc atat de bine in cuvintele tale, pentru ca sunt trairile mele de ieri, cugetarile mele de azi si sperantele mele de maine, iubirea e cea care m-a readus la viata si m-a facut din nou sa traiesc, sa ma simt vie, chiar daca doare atat de tare, si disperarea ma cuprinde de atatea ori pentru ca nu stiu ce sa fac, cine sunt, incotro ma indrept, stiu doar ca sufar mai tare ca niciodata dar cel putin merita, am observat ca inca mai respir, deci mai am o sansa, poate ultima, poate o iluzie, o strang la piept, o scald in lacrim, o sarut si lupt, lupt sa fie a mea si poate sa observe dragostea mea si tot ce tine de ea... referitor la citate eu as spune altfel:
    "Purtam fiecare o dragoste-n noi,
    dar eu pentru tine si tu pentru alta
    si focul ne mistuie surd pe-amîndoi,
    eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.
    Astept un cuvînt, astepti un cuvînt,
    dar eu de la tine si tu de la alta
    si bratul în somn ti-l vad mîngîind,
    dar tu în visare nu crezi niciodata.
    Si ce ne ramîne sa facem atunci
    cînd soarta nu stie decît sa dezbine?
    Traim amîndoi, traim doar iubind,
    desi eu pe tine, tu totusi pe alta."
    “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de manie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.”

    RăspundețiȘtergere
  25. Bine ai venit, iti spun si tie, draga anonim. Cred ca nu trebuie sa ne limitam atunci cand simtim. Tindem sa facem lucrul acesta. Fiecare iubire ce ne intra in suflet e ultima pentru ca ea, candva, a fost prima. Urmeaza o alta care va fi prima pentru a ajunge ultima, si tot asa. Foarte frumoas sufletul tau si plin de suferinta, pe de alta parte. Mi-a placut, te-ai afundat in marea de lacrimi din trupul tau. Ridica-ti privirea si lasa sunetul iubirii sa curga prin vine..fii fericita/fericit pentru ca sufletul tau nu e uscat, avid sau saturat. Daca iubirea te-a readus la viata atunci nu o dezamagi. Simte-o! Te imbratisez si te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  26. Apropos... frumos citatul, era dintr-un film parca, nu? Cat despre poezie...zambesc!

    RăspundețiȘtergere
  27. "A walk to remember" este filmul, cu Mandy Moore si Shane West! off topic: pe Shane West il iubesc mai mult decat pe Jensen Ackles!!! :D

    RăspundețiȘtergere