miercuri, 21 octombrie 2009

....curaj pentru rabdare?

Rabdarea este o masacrare a sufletului...astept sa treaca timpul pe scaunul din sufragerie dar cui sa-i spun ca nu mai am picioarele de la scaun si ceasul nu mai ticaie? Umbra pasilor lui se aude din camera de alaturi insa nu i se vede glasul…Imi aprind o tigara, imi umezesc buricele degetelor pentru a putea rasfoi romanul ce sade pe genunchi. Paginile cartii se sterg din imaginea mintii mele ajungand sa rasfoiesc nimicul din ea si sa-mi umplu ochii de praful ce zace pe noptiera din camera de alaturi, patul nu mai imi spune nimic si nu ma mai cheama sa privesc tavanul ingalbenit, geamul casei in care stau e spart in mii de bucati ce zac pe o carpeta ruginita .. ma intreb daca mai am din tigara? Privesc scrumul ce zace pe podeaua de catifea, strans parca pentru a-mi spune ceva.
Imi arunc viata in ulciorul din fata casei, sperand ca va exista cineva caruia i se va face sete de o alta viata si vom face schimb, poate voi pacali pe cineva. Pe mine m-am pacalit …

4 comentarii:

  1. Ma faci sa zambesc amar, ma faci sa ma vad in imaginea creata de tine ca intr-un tablou. Ma intristezi!
    Imi colorezi schita pe care mi-am creat-o despre timpul pe care candva nu-l voi mai avea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu vreau tristete, vreau ca acel chip de lut sa imi zambeasca mereu...culorile din mana ta iti apartin. Nu le amesteca. Iti multumesc pentru ca simti...

    RăspundețiȘtergere
  3. E atat de multa tristete intre voi incat nu puteti deslusi unde e iubirea. De ce?

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru ca sufletul sa cunoasca fericirea si sa invete sa o pretuiasca este necesar, uneori, ca el sa treaca si prin momente de tristete. Altfel cum am stii sa ne pretuim clipele de om?

    RăspundețiȘtergere