Monolog de drum - Partea a II a

Tresare viața în pieptul meu. Să cred în tine ? Te-aș fi întrebat, dacă aveai un suflet în loc de picioare.

Îmi privești buzele. Îti culegi respirația din buzunarul pantalonului de dans. Te trezești gol. Îţi iei pasul în mână și te pornești spre mine, dar te oprești la jumătatea drumului. Ți-aș striga numele, dar nu îl cunosc.

Alexandra îmi întinde eşarfa ce trebuie ataşată de brâul tău. O iau, dar îmi scapă din mâna. Mi-e frică să te ating. Pierd un zâmbet printre ţesături pentru că o altă femeie te îmbrăţisează. Aş spune că îi cunoşti mirosul părului, dar prefer să mă trezesc în culisele vieţii cu o palmă peste frunte. Nu vreau să dorm în patul tău.

Aş vrea să fiu în locul sudorii tale, să fiu podeaua care te învăluie şi care iţi primeşte freamătul paşilor. Câtă pasiune ai în lacrimi. Mă privești neajutorat atunci când iți aștepți rândul la trăire. Ai vrea să îmi spui că poti controla luminile, dar știi că nu poți prinde tăcerea lor.

La fiecare spectacol, trag bucata de mătase cu care ești invelit. Rămâi, de fiecare dată, gol, în fața mea. Fără să mai înțelegi sensul pașilor pe care îi arunci pe podea, îți lași carnea să putrezeasca, fără miros. Pentru cine dansezi astazi?

Foto : Eylence.Az. Multumesc

Monolog de drum

Partea I

Începutul oricărei etape aduce finalul în prea multe rânduri. Oameni ce respiră, transpiră, se ridica împreuna de-a lungul unui stagiu. Spectacole reușite, orașe bântuite, oameni de culise ce au mâinile legate de sforile cortinetelor, mașiniști mirosind a spirt...toate sub lumini de culise.

Mădălina, copilul femeie ce controlează ștăngile să nu distrugă picioarele balerinilor oftează din colțul ei. Privește lung imaginea liniei formate de picioarele fără marcă de înregistrare și părăsește cabina de regie cu o lacrimă ștearsă de mâinile celor patru fete. Rămâne mereu ultima. Adună din cabine pantalonii, măștile le așează în cutiile de carton, costumele revin pe umerașe și sudoarea balerinilor strânsă în pantofi rămîne uscată.

Vorbesc despre tine gândului corupt. Printre crestele de munți, printre drumuri și spectacole, săli pline de femei...ți-am auzit teama și freamătul în batista fracului. Nu mă privi ca și cum nu aș fi lângă tine. În dreapta mea linia de cale ferată nu se termină. Pe cealaltă margine de drum cașcavalul stă neclintit pe mesele tăranilor pentru a fi vandut. M-aș vinde și eu cărărilor din munți, copacilor cu rădăcini adânci. M-aș lăsa sărutată de Olt.

Ce puternic este soarele amiezii. Îmi orbește voința de a crește fructul din geantă. Sunt tot pe drumuri. Încerc sa scriu despre șopârle. Mai avem 30 de kilometri până la Sibiu dar tirul răsturnat ne ține în loc.

Stiu că ești în urma mea. Mi-am lipit sacadat inima de ultima linie trasată pe drum. Vei trece peste ea? Sau o vei sadi-o în a ta?