joi, 15 mai 2014

Noi doi




E o suprafața plană între noi doi. Soarele mângâie doar o parte a corpului, cealaltă rămâne mereu rece. Străzile până la tine sunt ale mele, restul aparțin hărții. Iată cum îmi plâng dorința de a mă apropia de tine. Tu știai ca ziua are 24 de ore? Eu nu știam. Pentru mine ziua își sufleca mânicile fără ajutorul timpului, era bine.
Mi se pare că trăiesc într-un lagăr de concentrare ce spulberă trăirea prin gânduri roase de inconstanța unor oase gazate.
Mă predau în fața munților de dor.
Mă întind pentru următoarea lavină.