Întorc privirea
melcilor fără cugetare. Părăsesc Iaşiul. După aproape doi ani, revin cu fiinţa
întreagă în citadela unor oameni frumoşi. Brusc, se naşte incredibila
neaşteptare pentru cochiliile părăsite de prezenţe.
Nu vreau să
cred că drumul pe care îl străbat este format din linii discontinue, de aceea
vreau continuitate. Uneori orgoliile şi mulţimea vidă sunt identice. Transform
cuvântul neplăcut într-o stare de curaj pentru a da credinţă şi însufleţire
lucrurilor. Uneori reuşesc, alteori năzuiesc prin a crede că voi reuşi.
Astazi, am
reuşit in schimb să am lângă mine trupuri sensibilie. Poate că exprimările mele
necuvântate nu pot fi înţelese de sufletele acestor oameni, poate că nu vor şti
că cinci inseamnă un întreg, însă vor inchide ochii şi
vor învăţa să creadă că vorbesc despre ei.
Nu există
formulă matematică pentru creaţie şi suflet, există doar întregul şi ceea ce putem
face împreună. Exista simţul curajului în instrumentele lor!
Multumesc
băieţilor mei. Cu ei împart scena :
Alex Iordanescu
Adrian Nastac
Alex Sturzu
Cezar Knihinschi